Ce, cum, cat si unde mancam?

Toti spunem ca alimentatia este un factor definitoriu pentru sanatatea noastra insa atat de putini dintre noi ne interesam de ce anume ar presupune o alimentatie sanatoasa. Desigur ca trebuie recunoscut faptul ca astazi foarte multzi preferam mancarea rapida, insa care are un efect distrugator asupra organismului si a sanatatii noastre.

In primul rand trebuie sa acordam timp acestei "activitati" atat pentru pregatirea unei mese "sanatoase" cat si timp pentru a manca ceea ce ne-am propus.

Noua lege nescrisa a alimentatiei sanatoase ar suna cam asa: "mai multe culori, mai multi nutrienti". Fie ca este vorba de un picnic la padure, de un gratar preparat in spatele casei sau de un pranz obisnuit in pauza de masa, incearca sa aduci cat mai multa culoare vechilor specialitati. presara peste cartofi (fierti sau prajiti) si peste paste ardei rosii, verzi sau galbeni. Adauga pastei de tomate sau ketchup-ului cateva bucati de dovlecel verde sau ardei galben pentru un curcubeu de culori; inveseleste o salata de pui sau de porc cu bucati de piersica sau caise - te vei bucura de noi gusturi senzationale la fiecare muscatura; mazarea este extraordinara alaturi de felii de mango sau ananas - foloseste un sos usor de ierburi sau iaurt cu fruct pentru un gust delicios; poti obtine un sandwich in stil italian asezand intre feliile de paine branza sau cascaval, felii de rosii peste care se presara verdeturi proaspete si ulei de masline.

Cultura noastra traditionala presupune in materie de alimentatie trei mese pe zi, anume micul dejun, pranzul si cina.inca de cand suntem mici invatam de la bunica obiceiul de a respecta aceste mese, uneori foarte strict, fara gustari intermediare "ca sa nu ne mai stricam foamea". apace deci ca o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii respectarea acestor trei mese si nu mai mult. ce ne facem insa cand dam peste programe nutritionale recomandate de specialisti in care putem avea toata increderea si care ne recomanda 5-6 mese pe zi sau chiar mai mult?

socializare in invatamant

Scoala la toate nivelele se face vinovata, in primul rand, de starea comunicarii, prin atitudinea traditionala a educatorului de a invoca propria autoritate, de a obliga la atentie si de a solicita intelegerea neconditionata a elevilor. Si uita ca exista refuzul motivat de starea elevului, de informatia lui anterioara sau recenta, de marimea repertoriului de cunostinte. Neacceptarea refuzului de moment duce la mutism, la permanetizarea neangajarii. Educatorul poate armoniza interesele scolii, cu satisfactie, cu bucuriile elevului, procurate, inainte de orice, prin reusitele verbale, de comunicare in general. Scoala, in domeniul comunicarii, acum se rezuma sa construiasca, nu sa educe. Stiut fiind ca educatia nu este dresaj, atunci accentul se va pune pe libertatea individului, rezultata nu prin rationalitatea proprie ci printr-o convingere bazata pe alegerea dintre mai multe variante. De aici se va naste diferenta dintre ceea ce se intelege prin elevi "buni" si elevi cu abilitate sociala, pregatiti pentru viata sociala. Vom intelege scoala ca o institutie unde se comunica prin toate mijloacele, se invata si realizeaza comunicarea, pentru toate nivelurile si pentru orice context social ori tematic. Scopul comunicarii in scoala nu se rezuma la reusita scolara, ci urmareste reusita umana, in toate conditiile si in toate momentele vietii. In ce priveste educatorul, vom putea spune ca acesta este un arbitru, care promovand-o corecteaza comunicarea, pentru ca el nu este un model de orator, modelul nefiind garantat. Modelul este impus de context, de tema, de auditoriu, de parteneri. La nivelul elevilor, contextul lingvistic este alcatuit din conflicte, sentimente ce poarta amprenta varstei, iar modelul se naste, aici, din sinteza pe care o ofera propria experienta si aspiratie inbinata cu cunostinta altora mai varstnici. In comunicarea educationala actul pedagogic este unul curativ. Elevul, fiind ajutat sa vorbeasca, i se procura sursa satisfacerii, implinirea unor nevoi de exprimare spontana ori bine gandita si pregatita. Astfel, devine comunicarea eficienta si, pe aceasta cale manifestarea lui libera, favorizata de forta lui de a comunica, de increderea ca poate da limpezime si frumusete ideii, trairii, gadului. Profesorul ii declanseaza cu pricepere si abilitate motivatiile de renuntare la neutralitate, de trecere de la starea de absenta la cea de prezenta in viata grupului, a societatii. La randul sau, acum elevul obliga educatorul sa continue grija pentru "acordarile" necesare la neintrerupta lui devenire, trecere de la o etapa la alta a evolutiei. Educatorului nu i se cere doar o recunoastere a elevului de ieri, ci si o precunoastere a celui ce va fi maine, incat orice recomandare pe care o va face se va efectua cu argumentele elevilor si cu racordare la contextul emotional si intelectual al varstei acestuia. Capacitatea de comunicare detinuta de ceea ce numim limbajul corporal, limbajul grafic, limbajul iconic, este necultivata, iar un limbaj imaginativ ramane numai in seama preocuparilor pe care le are comunicarea de masa. Pentru ca interdependenta de formal, neformal si complementaritatea lor sa fie reala, se cere contributia directa in acest sens a scolii. Scoala este aceea care poate forma elevului capacitatea de a transforma un mesaj in semnificatii pentru ca la randul sau sa poata alege si constitui mesaje adecvate obiectivelor de semnificare. Insusirea de catre elevi a acestor limbaje poate contribui la realizarea echilibrului intre educatie si comunicare, asigurandu-se astfel simtul critic in preluarea oricarei informatii, a oricaror mesaje, diminuand efectele nedorite ale mass-mediei. Tot odata, se vor putea realiza pe tot restul vietii selectii in functie de exigentele calitative si culturale. Comunicarea interpersonala este sursa transformarii individului in ceea ce doreste sa fie, dar este si dovada devenirii.

The Friend Alphabet

A friend
.A.ccepts as you are
.B.elieves in "you"
.C.alls you just to say you "Hi"
.D.oesn't give up on you
.E.nvisions the whole of you
.F.orgive your mistakes
.G.ives unconditionally
.H.elps you
.I.nvites you over
.J.ust be with you
.K.eeps you close at heart
.L.oves you for who you are
.M.akes a difference in your life
.N.ever judges
.O.ffers support
.P.iks you up
.Q.uiets your fears
.R.aises your spirits
.S.ays nice things about you
.T.ells you the truth when you need to hear it
.U.nderstands you
.W.alks besides you
.X.-animes your head injuries
.Y.ells when you won't listen and
.Z.aps you back to reality.

lucrarea de licenta

Iepurasul isi facea Lucrarea de Licenta si tare mai era minunata toata padurea...
Curioasa vulpea, apare in zona si il intreaba :
- Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo...
- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras..
- Hahahaha...pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers...
- Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina....

Dimineata, padurea uimita de mirare............. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat...
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba :
- Despre ce scrii tu acolo iepurasule ?
- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras....
- Hahahahahah...eu cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare ca si mine ?
- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna...

Dimineata stupoare mare in toata padurea...pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpei...
Nemairezistand ursul, o apuca si el spre iepuras si il intreaba :
- Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule ?
- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras....
- Hahahahahahaha hohohohoho......ce tot spui pricajitule ...cum o sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine ?
- Nu crezi ? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma..vino deseara la vizuina si ai sa te convingi...

In diminata urmatoare toata padurea era socata......pielea ursului cu bucatele de carne sfasiata pe ea, era intinsa la usact langa cea a lupului si
cea a vulpei...
Dupa cateva ore, cand lighioanee padurii se raspandisera care incotro...
Razand iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse :

- Ai vazut iepurasule ? Ce iti spuneam eu... ? Tema nu conteaza, ci ...coordonatorul...

Taina Fericirii

un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelep dintre toti oamenii. baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel, in varful unui munte. acolo traia inteleptul pe care il cauta.
insa in loc sa intalneasca un sfant, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vanzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra canta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii. inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pana sa-i vina si lui randul.
inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice taina fericirii. ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
- Dar pana atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dand baiatului o lingurita in care picura doi stropi de undelemn. cat mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi undelemnul din ea.
Baiatul a inceput sa se suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.
- Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de undelemn pe care i le incredintase inteleptul.
- atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.
mai linistit de acesta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observand toate operele de arta care atarnau de tavane si pe pereti. a vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.
- Dar unde sunt cele doua picaturi de undelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.
privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.
- Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. taina fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de undelemn din lingurita.

legenda persoanala

legenda personala = este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. toti oamenii, la adolescenta, stiu care este legenda lor personala. in acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si oamenii nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce le-ar placea sa faca in viata. cu toate acestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa incearca, incet, incet, sa dovedeasca faptul ca legenda persoanala este imposibil de realizat.

Legenda lui Narcis

Alchimistul lua o carte pe care o aduse cineva din caravana. Tomul era fara coperta, dar reusi sa-i identifice autorul: Oscar Wilde. In timp ce rasfoia paginile, gasi o poveste despre Narcis.
Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic propria frumusete intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi, ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.
Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele - zeitele izvoarelor si ale padurii - si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce, intr-un ulcior cu lacrimi sarate.
- De ce plangi? au intrebat naiadele.
- Plang pentru Narcis, raspunse lacul.
- Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma umerlor, desi noi am alergat mereu dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa contempli de aproape frumusetea.
- Dar Narcis era frumos? intreba lacul.
- Cine altul poate sti mai bine decat tine? raspunsera, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme. intr-un tarziu, zise:
- Il plng pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos. il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete...

viata ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.


La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

exista raul absolut?

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!”

Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”


Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!”

Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”

“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”

Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”

“Si, continua studentul, intunericul exista”?

“Bineinteles!” raspunse profesorul.

De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”

In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”

Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”

“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”

Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.

Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

scrisoare super

Dragii mei,

M-am născut din unirea unui gamet feminin cu unul masculin. Astfel a luat naştere o nouă celulă, un zigot. Eu sunt. Nu mai mare decât capul unui ac de gămălie. Acolo este tot: culoarea părului, forma degetelor, forma nasului, a feţei. Şi… minune! La patru săptămâni am o inimioară minusculă. Ceasul vieţii a început să bată! O săptămână mai târziu îmi apar mugurii braţelor şi picioarelor, iar în a şasea săptămână am umerii, coatele, genunchii, bazinul şi plămânii dezvoltaţi. Degetele mânuţelor sunt separate şi sistemul digestiv îşi face simţită prezenţe la nouă săptămâni.
Cert este, dragii mei, că la opt săptămâni am înfăţişare umană şi încep să îmi fac simţită prezenţa din plin. Lovesc cu picioarele, mi le strâng, mă mişc dintr-o parte în alta şi dau din braţe în sus şi-n jos. De la 11 săptămâni am un obicei, care dacă va rămâne mai mult decât îmi este necesar, va fi catalogat drept nesănătos – îmi sug degetele.
Deşi este cam strâmt în „cameră” încerc să mă întind şi să fac paşi exersând reflexul mersului. Obosesc repede, totuşi de la 12 săptămâni încep să casc. Noroc că nu mă aude mămica. Sper să facă şi ea mai târziu, la vreo poznă de-a mea cum fac eu la 24 de săptămâni; închid şi deschid ochii intermitent. Exersez de fapt reflexul de clipire.
Progresez pe zi ce trece. Sunt o minune. La 26 de săptămâni am în dotare o gamă largă de gesturi şi manifestări. Pot să mă scarpin, să zâmbesc sau să mă încrunt, să plâng sau să sughiţ. Cum am crescut destul de mult îmi place tot mai mult să mă joc exact atunci când mămica vrea să se odihnească. Dar, mişcarea îmi este necesară deoarece a început să se formeze stratul de grăsime de sub piele şi pe zi ce trece sunt tot mai „durduliu”. Plămânii au crescut şi ei, chiar dacă nu sunt maturizaţi. Am peste 900 de grame şi în jur de 33 de centimetri. N-am văzut pe nimeni mai mare în jurul meu. Aşa că sunt cel mai mare.
Să nu trăiţi cu impresia că eu nu aud, nu văd şi nu simt ceea ce se întâmplă atât în micul meu univers cât şi în afara acestuia. Am auzul foarte fin şi de aceea am o plăcere deosebită ca mămica să îmi vorbească des şi cu blândeţe. Am mai mare nevoie ca vocea mamei să fie inconfundabilă în momentul în care mă voi decide că sunt pregătit să „înfrunt” lumea… zgomotele puternice mă agită şi constituie o sursă de stres pentru mine. Dacă totuşi mamy nu mă poate feri în totalitate de tonuri ridicate am un scut de apărare – lichidul amniotic – care amortizează considerabil sunetele. Şi dacă stau bine şi mă gândesc, emoţiile fireşti, cotidiene ale mamei mă vor ajuta să m adaptez uşor la mediul exterior.
v-aţi gândit vreodată cum este posibil ca eu să percep stimulii vizuali încă din viaţa intrauterină? Fenomenul este asemănător celui pe care îl experimentaţi voi când închideţi ochii, orbiţi de lumina puternică a soarelui. Văd umbre în tonuri de portocaliu şi roşu, iar începând cu patru luni, reacţionez la lumină, întorcându-mă cu spatele de fapt, îmi modific poziţia pentru a percepe mai bine sursa luminoasă.
În intervalul cuprins între a 13-a şi a 15-a săptămână îmi stabilesc unele preferinţe culinare deoarece papilele gustative îmi sunt dezvoltate aproape la fel ca şi unei persoane mature. Aşa că lichidul amniotic poate avea miros uneori de ceapă, usturoi, cure şi alte esenţe puternice. Ce pot face? Mama este responsabilă că pune prea mult piper în friptură.
În încheiere mi-am propus să vă uimesc. Poate că sună incredibil, dar eu învăţ. Pe lângă aptitudinile de a simţi, auzi şi vedea am şi capacitatea de a învăţa şi de a ţine minte. Bineînţeles că aceste acte nu sunt conştiente ci mai degrabă automate, instinctive. E bine să aveţi această informaţie, poate mai ştiţi, o folosiţi!
De fapt cu doar două luni înainte de naştere mă comport similar cu noul născut, având aceleaşi reacţii şi aceleaşi capacităţi de percepţie a stimulilor. Cum rămâne atunci cu afirmaţia că naşterea reprezintă „kilometrul 0” al fiinţei umane.

Pe curând,
GĂGĂLICEA DIN BURTICĂ

emo day

5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbracat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatat-o la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa, stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pish. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatat-o la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, au zis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si mai tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu stiam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu’ din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afara din sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu’ din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles sa ne intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- Pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, pentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zis ca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat sa ne imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- A venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.