Ce, cum, cat si unde mancam?

Toti spunem ca alimentatia este un factor definitoriu pentru sanatatea noastra insa atat de putini dintre noi ne interesam de ce anume ar presupune o alimentatie sanatoasa. Desigur ca trebuie recunoscut faptul ca astazi foarte multzi preferam mancarea rapida, insa care are un efect distrugator asupra organismului si a sanatatii noastre.

In primul rand trebuie sa acordam timp acestei "activitati" atat pentru pregatirea unei mese "sanatoase" cat si timp pentru a manca ceea ce ne-am propus.

Noua lege nescrisa a alimentatiei sanatoase ar suna cam asa: "mai multe culori, mai multi nutrienti". Fie ca este vorba de un picnic la padure, de un gratar preparat in spatele casei sau de un pranz obisnuit in pauza de masa, incearca sa aduci cat mai multa culoare vechilor specialitati. presara peste cartofi (fierti sau prajiti) si peste paste ardei rosii, verzi sau galbeni. Adauga pastei de tomate sau ketchup-ului cateva bucati de dovlecel verde sau ardei galben pentru un curcubeu de culori; inveseleste o salata de pui sau de porc cu bucati de piersica sau caise - te vei bucura de noi gusturi senzationale la fiecare muscatura; mazarea este extraordinara alaturi de felii de mango sau ananas - foloseste un sos usor de ierburi sau iaurt cu fruct pentru un gust delicios; poti obtine un sandwich in stil italian asezand intre feliile de paine branza sau cascaval, felii de rosii peste care se presara verdeturi proaspete si ulei de masline.

Cultura noastra traditionala presupune in materie de alimentatie trei mese pe zi, anume micul dejun, pranzul si cina.inca de cand suntem mici invatam de la bunica obiceiul de a respecta aceste mese, uneori foarte strict, fara gustari intermediare "ca sa nu ne mai stricam foamea". apace deci ca o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii respectarea acestor trei mese si nu mai mult. ce ne facem insa cand dam peste programe nutritionale recomandate de specialisti in care putem avea toata increderea si care ne recomanda 5-6 mese pe zi sau chiar mai mult?

socializare in invatamant

Scoala la toate nivelele se face vinovata, in primul rand, de starea comunicarii, prin atitudinea traditionala a educatorului de a invoca propria autoritate, de a obliga la atentie si de a solicita intelegerea neconditionata a elevilor. Si uita ca exista refuzul motivat de starea elevului, de informatia lui anterioara sau recenta, de marimea repertoriului de cunostinte. Neacceptarea refuzului de moment duce la mutism, la permanetizarea neangajarii. Educatorul poate armoniza interesele scolii, cu satisfactie, cu bucuriile elevului, procurate, inainte de orice, prin reusitele verbale, de comunicare in general. Scoala, in domeniul comunicarii, acum se rezuma sa construiasca, nu sa educe. Stiut fiind ca educatia nu este dresaj, atunci accentul se va pune pe libertatea individului, rezultata nu prin rationalitatea proprie ci printr-o convingere bazata pe alegerea dintre mai multe variante. De aici se va naste diferenta dintre ceea ce se intelege prin elevi "buni" si elevi cu abilitate sociala, pregatiti pentru viata sociala. Vom intelege scoala ca o institutie unde se comunica prin toate mijloacele, se invata si realizeaza comunicarea, pentru toate nivelurile si pentru orice context social ori tematic. Scopul comunicarii in scoala nu se rezuma la reusita scolara, ci urmareste reusita umana, in toate conditiile si in toate momentele vietii. In ce priveste educatorul, vom putea spune ca acesta este un arbitru, care promovand-o corecteaza comunicarea, pentru ca el nu este un model de orator, modelul nefiind garantat. Modelul este impus de context, de tema, de auditoriu, de parteneri. La nivelul elevilor, contextul lingvistic este alcatuit din conflicte, sentimente ce poarta amprenta varstei, iar modelul se naste, aici, din sinteza pe care o ofera propria experienta si aspiratie inbinata cu cunostinta altora mai varstnici. In comunicarea educationala actul pedagogic este unul curativ. Elevul, fiind ajutat sa vorbeasca, i se procura sursa satisfacerii, implinirea unor nevoi de exprimare spontana ori bine gandita si pregatita. Astfel, devine comunicarea eficienta si, pe aceasta cale manifestarea lui libera, favorizata de forta lui de a comunica, de increderea ca poate da limpezime si frumusete ideii, trairii, gadului. Profesorul ii declanseaza cu pricepere si abilitate motivatiile de renuntare la neutralitate, de trecere de la starea de absenta la cea de prezenta in viata grupului, a societatii. La randul sau, acum elevul obliga educatorul sa continue grija pentru "acordarile" necesare la neintrerupta lui devenire, trecere de la o etapa la alta a evolutiei. Educatorului nu i se cere doar o recunoastere a elevului de ieri, ci si o precunoastere a celui ce va fi maine, incat orice recomandare pe care o va face se va efectua cu argumentele elevilor si cu racordare la contextul emotional si intelectual al varstei acestuia. Capacitatea de comunicare detinuta de ceea ce numim limbajul corporal, limbajul grafic, limbajul iconic, este necultivata, iar un limbaj imaginativ ramane numai in seama preocuparilor pe care le are comunicarea de masa. Pentru ca interdependenta de formal, neformal si complementaritatea lor sa fie reala, se cere contributia directa in acest sens a scolii. Scoala este aceea care poate forma elevului capacitatea de a transforma un mesaj in semnificatii pentru ca la randul sau sa poata alege si constitui mesaje adecvate obiectivelor de semnificare. Insusirea de catre elevi a acestor limbaje poate contribui la realizarea echilibrului intre educatie si comunicare, asigurandu-se astfel simtul critic in preluarea oricarei informatii, a oricaror mesaje, diminuand efectele nedorite ale mass-mediei. Tot odata, se vor putea realiza pe tot restul vietii selectii in functie de exigentele calitative si culturale. Comunicarea interpersonala este sursa transformarii individului in ceea ce doreste sa fie, dar este si dovada devenirii.